Ajută-mă Doamne!

Într-o zi, mergând pe stradă, fără să vreau am privit spre o femeie care în acel moment a spus "ajută-mă Doamne", iar în acel moment am simţit cum mi se inundă sufletul de lumină. Am realizat că femeia aceea prin doar aceste două cuvinte spusese rugăciunea supremă, o rugăciune complexă, care doar în două cuvinte cuprinde multe porunci dumnezeieşti şi multă rugăciune. Prin trăirea cu care a rostit "ajută-mă Doamne" am înţeles că tulburarea sufletului ei se vindeca cu aceste două cuvinte, cu această cerinţă simplă, cu acest mic strigăt de ajutor. Prin această rugăciune compusă din doar două cuvinte ea a arătat că crede într-Unul Dumnezeu, că ştie că El este Creatorul, că El este singurul la care toate sunt cu putinţă, că el este Cel care poate face o minune şi schimba durerea ei, că El este mereu aproape şi aude glasul fiecăruia, aşa cum ştia sigur că îl aude pe al ei căci altfel nu ar fi rostit cererea, că este bun şi ne ajută şi nu lasă nicio cerere fără răspuns, că este singura ei speranţă şi mai mult, că din credinţă îşi încredinţează Lui durerea ei, recunoscându-L ca Tată mângâietor, recunoscându-şi neputinţa omenească, smerindu-se astfel. Prin urmare, acea femeie prin "ajută-mă Doamne" a arătat credinţă, smerenie şi pocăinţă, ceea ce cere Dumnezeu de la noi. Am simţit că "ajută-mă Doamne" are un înţeles la fel de profund şi de complex ca anunţul Mântuitorului când a spus "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!"